Factorii care dezvoltă reziliența copiilor?

Reziliența dezvoltă, pe termen lung, copii care înțeleg că emoțiile au rolul lor. Vin, ne învăluie, apoi trec, iar noi ne revenim și mergem mai departe.

Reziliența dezvoltă adulți care pot trece peste provocări cu mai multă lejeritate și care nu sunt dărâmați la prima veste proastă.

Dacă despre ce reprezintă reziliența și cum îi ajută pe copii am discutat în articolul anterior, acum e momentul să vă spun cum îi ajutăm să o dobândească.

Înainte de a începe e crucial să menționez rolul pe care relațiile îl joacă în dezvoltarea și întărirea rezilienței. Zona în care copilul se simte în siguranță, sprijinit și iubit necondiționat este îi va da încredere să exploreze și simtă că poate greși pentru a învăța. Astfel că, înainte de toate, trebuie cultivată și întreținută relația sănătoasă a copilului cu părinții.

Pentru că reziliența nu e un singur lucru, ci un cumul de factori interni și externi care afectează copilul, e momentul să-i discutăm punctual.

Competența și încrederea

Se referă la resursele pe care copilul le are pentru a rezolva anumite probleme care se ivesc pe parcursul vieții lui. Mai mult de atât, competența îi oferă copilului certitudinea că el poate să stăpânească o situație.

Cum îl ajutăm să-și dezvolte competența?

• Analizăm împreună anumite incidente în care a fost implicat și discutăm despre cum s-ar fi putut descurca mai bine;
• Discutăm despre punctele lui forte, despre ce știe el să facă cel mai bine;
• Îl lăsăm să ia propriile decizii, chiar dacă unele sunt, poate, greșite;
• Nu facem comparații cu frații lui (dacă există) sau alți copii. Fiecare este unic și are un set de abilități care îl fac unic.

Încrederea vine din dezvoltarea competenței. Un copil încrezător în forțele proprii va putea reacționa bine în orice circumstanțe.

Cum îl ajutăm să capete încredere?

• Ne concentrăm pe acel set de abilități care-l fac unic pe copil și le scoatem în evidență de câte ori avem ocazia;
• Îi spunem când face bine un lucru;
• Recunoaștem în el abilitățile lui și le rostim: “ești un copil corect”, „ești un copil generos”, etc;
• Atunci când îl lăudăm să o facem concret: “ai fost foarte creativă azi la activitatea de decupaj.”

Conectare

Atunci când copilul își creează o rețea de suport – familie, prieteni, profesori – îi oferă siguranță și certitudinea de sprijin necondiționat.

Cum îl ajuți să se conecteze?

• Conectarea autentică începe acasă, dacă copilul știe că este sprijinit și iubit de către persoanele care contează cel mai mult – părinții, va prinde încredere și în conectarea cu ceilalți.
• Oferă-i spațiu și înțelegere pentru toate emoțiile pe care le simte, nu doar cele care nu îți provoacă ție disconfort. Și furia, deznădejdea, dezamăgirea, tristețea sunt emoții care fac parte din viața noastră, prin urmare e normal să le putem identifica în copil și apoi accepta ca fiind normale.
• Oferă-i exemple pozitive de rezolvare a conflictelor, spre exemplu atunci când tu și partenerul tău vă certați aveți grijă să ajungeți și la rezolvarea conflictului de față cu copilul. Clădirea relațiilor se face prin exemplul dat de părinți, în primul rând.
• Petrece timp în familie făcând activități care îi implică pe toți membrii.

Caracterul și contribuția

Caracterul se construiește în timp, iar modelarea lui se face cu ajutorul familiei. Pentru a face diferența între ce e bine și ce e rău, copilul are nevoie de repere morale puternice. Aceste repere se construiest în timp, prin exemple pe care adulții din viața lui i le oferă.

Ce poți face?

• Să-i arăți cum îi poate afecta pe ceilalți comportamentul lui, atunci când e mic verbalizăm: ‘Uite, Irina e tristă pentru că i-ai smuls jucăria din mână. Acum ea plânge.’
• Să-i întărești convingerea că e o persoană empatică și bună. Lucrul acesta se poate face ori de câte ori suprinzi copilul că face un act altruist, nu contează cât de mic. Pentru ei, aceste lucruri contează enorm: ‘Ai ajutat colegul să își pună geanta la loc, ce frumos din partea ta. E un gest bun.”
• Să nu aderi la stereotipuri sau să încurajezi discriminarea. De cele mai multe ori copiii aud de la adulții din jurul lor lucruri legate de discriminare pe bază de rasă, sex, religie sau naționalitate. Poți fi un exemplu bun pentru el în ceea ce privește toleranța față de persoanele diferite.

Felul în care fiecare facem ca lumea să fie un loc mai bun este important în construirea caracterului și, mai apoi, a rezilienței. Copilul poate fi învățat că fiecare gest pe care îl face contează:

• Implică-l în acțiuni de ajutorare, donații sau acte de caritate;
• Explică-i că sunt mulți oameni pe lume care nu au lucrurile de care au nevoie pentru a supraviețui;
• Modelează generozitatea prin implicare.

Rezistența și Controlul

Stresul este prezent în viața noastră încă de la naștere. Însă modul în care facem față stresului este un lucru foarte important. Unii se blochează, alții ascund stresul, iar alții îl gestionează sănătos. Iată cum îi putem învăța pe copii să fie rezistenți în fața stresului:

• Modelarea comportamentului în situații stresante prin exemplu pe care i-l dai tu, ca și adult;
• Crearea unui set de strategii pe care cel mic să le repete pentru a știi ce-i de făcut când e stresat;
• Comportamentul negativ trebuie limitat, dar nu pedepsit pentru a nu dezvolta în copil simțul rușinii.

Pentru mulți dintre noi, controlul se referă doar la a prezice cum anume se va finaliza o anumită acțiune. Dar, controlul este mai mult de atât, și poate fi un lucru pozitiv atâta vreme cât înțelegem că el se referă la consecințele deciziilor noastre.

Cum putem învăța copiii că anumite lucruri sunt în controlul lor?

• Atunci când cel mic înțelege relația dintre cauză și efect lucrurile încep să se schimbe. Ce spune sau ce face are întotdeauna un impact, fie asupra lui, fie asupra celor din jurul lui. Asta înseamnă că prin acțiunile lui el controlează o parte din modul în care ceilalți răspund la comportamentele lui.
• Disciplina și regulile există cu un motiv. Prin limitarea anumitor comportamente îi arătăm copilului că ceea ce face are consecințe, uneori vor fi plăcute, alteori nu.

Toți acești factori, cumulați, inspiră în copii reziliența, rezistența la provocările vieții. Dacă cel mic este iubit și sprijinit necondiționat el va avea șanse mult mai mari să treacă peste orice neplăcere.

Există metode clare prin care reziliența poate fi construită?

Da. Iar în articolul următor vă voi da câteva exemple și sfaturi concrete care să vă ajute pe drumul spre câștigarea rezilienței.

Până atunci, puteți afla mai multe despre munca mea pe site, dar și pe paginile mele de socializare.